Factură la deal,
Factură la vale,
Factură la toate,
Factura mai poate ! 🙂
Cel mai des întâlnit act contabil în activitatea firmelor sau a persoanelor fizice autorizate care vând produse sau prestează servicii către clienții lor este, cu siguranță, factura.
Ce este, în fond, o factură? Este dovada că eu, furnizorul, am oferit produse sau am prestat servicii către o altă persoană sau firmă în schimbul unei sume de bani.
Conform legislației, aceasta reprezintă documentul sau mesajul pe suport de hârtie sau în format electronic ce îndeplinește o serie de condiții.
Pentru ca o factură să fie corect realizată, este obligatoriu să conțină elementele menționate în articolul 20 ale Codului Fiscal, după cum urmează :
a) numărul de ordine, în baza uneia sau a mai multor serii, care identifică factura în mod unic;
b) data emiterii facturii;
c) data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau data încasării unui avans, în măsura în care această dată este anterioară datei emiterii facturii;
d) denumirea/numele, adresa și codul de înregistrare în scopuri de TVA sau, după caz, codul de identificare fiscală ale persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile;
e) denumirea/numele furnizorului/prestatorului care nu este stabilit în România și care și-a desemnat un reprezentant fiscal, precum și denumirea/numele, adresa și codul de înregistrare în scopuri de TVA, conform art. 316, ale reprezentantului fiscal;
f) denumirea/numele și adresa beneficiarului bunurilor sau serviciilor, precum și codul de înregistrare în scopuri de TVA sau codul de identificare fiscală al beneficiarului, dacă acesta este o persoană impozabilă ori o persoană juridică neimpozabilă;
g) denumirea/numele beneficiarului care nu este stabilit în România și care și-a desemnat un reprezentant fiscal, precum și denumirea/numele, adresa și codul de înregistrare prevăzut la art. 316 ale reprezentantului fiscal;
h) denumirea și cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate, precum și particularitățile prevăzute la art. 266 alin. (3) în definirea bunurilor, în cazul livrării intracomunitare de mijloace de transport noi;
i) baza de impozitare a bunurilor și serviciilor ori, după caz, avansurile facturate, pentru fiecare cotă, scutire sau operațiune netaxabilă, prețul unitar, exclusiv taxa, precum și rabaturile, remizele, risturnele și alte reduceri de preț, în cazul în care acestea nu sunt incluse în prețul unitar;
j) indicarea cotei de taxă aplicate și a sumei taxei colectate, exprimate în lei, în funcție de cotele taxei;
k) în cazul în care factura este emisă de beneficiar în numele și în contul furnizorului, mențiunea “autofactură;”
l) în cazul în care este aplicabilă o scutire de taxă, trimiterea la dispozițiile aplicabile din prezentul titlu ori din Directiva 112 sau orice altă mențiune din care să rezulte că livrarea de bunuri ori prestarea de servicii face obiectul unei scutiri;
m) în cazul în care clientul este persoana obligată la plata TVA, mențiunea “taxare inversă”;
n) în cazul în care se aplică regimul special pentru agențiile de turism, mențiunea “regimul marjei – agenții de turism”;
o) dacă se aplică unul dintre regimurile speciale pentru bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecție și antichități, una dintre mențiunile “regimul marjei – bunuri second-hand”, “regimul marjei – opere de artă” sau “regimul marjei – obiecte de colecție și antichități”, după caz;
p) în cazul în care exigibilitatea TVA intervine la data încasării contravalorii integrale sau parțiale a livrării de bunuri ori a prestării de servicii, mențiunea “TVA la încasare”;
r) o referire la alte facturi sau documente emise anterior, atunci când se emit mai multe facturi ori documente pentru aceeași operațiune.
Poți emite în regim simplificat o factură a cărei valoare, incluzând TVA, este mai mare de 100 de euro, dar mai mică decât 400 de euro. Condițiile necesare pe care trebuie să le îndeplinească sunt prevăzute la aliniatele (12) și (13) iar informațiile obligatorii ce trebuie să apară pe aceasta sunt :
a) data emiterii;
b) identificarea persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile;
c) identificarea tipului de bunuri sau servicii furnizate;
d) suma taxei colectate sau informațiile necesare pentru calcularea acesteia;
e) în cazul documentelor sau mesajelor tratate drept factură în conformitate cu prevederile alin. (2), o referire specifică și clară la factura inițială și la detaliile specifice care se modifică
De reținut:
- La începutul fiecărui an financiar (în România, acesta corespunde cu cel calendaristic), trebuie definită o serie pentru facturile, chitanțele, avizele și proformele din respectivul an. Astfel, această numerotare se va face de persoana desemnată de conducerea departamentului contabil-financiar al firmei printr-o decizie internă.
- Dacă ai clienți care solicită factura semnată și ștampilată, poți menționa următoarea frază: “Factura circulă fără ștampilă și semnătură conform legii 227/2015 privind Codul Fiscal art. “319, alin. 29” .
Acum că ai aflat tot ce trebuie să știi despre o factură, spor la facturat ! 🙂
