Facturarea în euro: reguli, curs valutar și obligații fiscale

Facturarea în euro este o situație întâlnită frecvent în relațiile comerciale dintre firme, PFA-uri și alți profesioniști. 

Chiar dacă România utilizează în continuare leul ca monedă națională, legislația permite ca prețurile și facturile să fie exprimate în valută, inclusiv în euro.

Dacă emiți sau primești facturi în euro, trebuie să faci însă diferența între moneda în care este exprimat prețul, moneda în care este emisă factura și moneda în care poate fi efectuată plata. În plus, pentru TVA există reguli specifice privind exprimarea în lei și utilizarea cursului de schimb.

În acest articol explicăm principalele reguli pe care trebuie să le ai în vedere atunci când emiți facturi în euro în România.

Se poate emite o factură în euro în România?

Da. O factură poate fi emisă în euro, iar prețul bunurilor sau serviciilor poate fi stabilit contractual în euro.

Faptul că prețul și factura sunt exprimate în euro nu înseamnă însă că toate obligațiile fiscale sau contabile vor fi tratate în euro. Pentru operațiunile supuse TVA, legislația fiscală stabilește reguli speciale privind conversia în lei, iar valoarea TVA colectat sau de regularizat trebuie exprimată și în lei.

Este importantă, așadar, diferența dintre:

• moneda în care este stabilit prețul;
• moneda în care sunt înscrise sumele pe factură;
• moneda în care se efectuează efectiv plata;
• moneda utilizată pentru evidența fiscală și contabilă.

Factura în euro între două firme din România

Două firme rezidente în România pot stabili contractual un preț exprimat în euro, iar factura poate fi emisă în euro. Stabilirea prețului în euro trebuie însă diferențiată de efectuarea plății.

Potrivit Regulamentului BNR nr. 4/2005, plățile, încasările, transferurile și operațiunile similare care decurg din vânzări de bunuri și prestări de servicii între rezidenți se realizează, ca regulă, în lei. Există însă excepții pentru anumite categorii de operațiuni și rezidenți prevăzute de regulament.

Prin urmare, faptul că o factură între două firme românești este exprimată în euro nu înseamnă automat că factura poate fi achitată într-un cont în euro. Pentru plata efectivă trebuie verificat dacă operațiunea se încadrează într-una dintre excepțiile prevăzute de Regulamentul BNR.

În practică, o factură poate prezenta, de exemplu:

• prețul unitar exprimat în euro;
• valoarea totală exprimată în euro;
• TVA calculată conform regulilor fiscale aplicabile;
• valoarea TVA exprimată și în lei;
• informațiile privind cursul de schimb utilizat pentru determinarea valorii în lei, atunci când acestea sunt relevante.

Prin urmare, faptul că furnizorul și clientul sunt amândoi din România nu înseamnă că factura trebuie să fie exprimată exclusiv în lei. Trebuie însă respectate separat regulile privind moneda de plată.

Ce curs valutar se folosește pentru o factură în euro?

Pentru TVA, cursul de schimb nu se alege pur și simplu în funcție de cursul afișat de o bancă sau de cursul preferat de furnizor.

Potrivit art. 290 din Codul fiscal, atunci când elementele folosite pentru stabilirea bazei de impozitare a unei operațiuni, alta decât importul de bunuri, sunt exprimate în valută, se aplică, în funcție de situație:

• ultimul curs de schimb comunicat de Banca Națională a României;
• ultimul curs de schimb publicat de Banca Centrală Europeană;
• sau cursul de schimb utilizat de banca prin care se efectuează decontările, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și contract.

Cursul relevant este cel valabil la data la care intervine exigibilitatea TVA. Pentru operațiunile supuse sistemului TVA la încasare există o regulă specială privind momentul de referință.

În cazul utilizării cursului BNR, normele metodologice explică faptul că prin „ultimul curs de schimb comunicat de BNR” se înțelege cursul comunicat în ziua anterioară și valabil pentru operațiunile care se desfășoară în ziua următoare.

De aceea, nu este suficient să se spună în mod generic că „se folosește cursul BNR din ziua anterioară”. Regula corectă este cea prevăzută de art. 290 din Codul fiscal și de normele sale de aplicare.

Exemplu

Presupunem că o firmă din România prestează un serviciu în valoare de 1.000 EUR, iar operațiunea este taxabilă în România la cota standard de TVA de 21%.

Factura poate indica:

• valoarea serviciului: 1.000 EUR;
• TVA 21%: 210 EUR;
• total: 1.210 EUR;
• valoarea TVA exprimată în lei, calculată conform cursului de schimb aplicabil potrivit art. 290 din Codul fiscal.

Dacă, în exemplul ipotetic, cursul de schimb relevant este 5 lei/EUR, TVA este:

210 EUR × 5 lei/EUR = 1.050 lei.

Cursul utilizat în acest exemplu este unul ipotetic. Într-o situație reală trebuie identificat cursul de schimb aplicabil operațiunii concrete, în funcție de art. 290 și de momentul exigibilității TVA.

Dacă ulterior suma este încasată sau decontată la un alt curs, pot apărea diferențe de curs valutar, care se reflectă corespunzător în contabilitate.

Factura în euro și TVA

Faptul că factura este emisă în euro nu schimbă, prin el însuși, tratamentul TVA. Acesta depinde de natura operațiunii, locul livrării sau prestării, statutul fiscal al părților și celelalte reguli aplicabile.

Pentru o operațiune taxabilă în România, factura trebuie să permită identificarea clară a elementelor relevante, inclusiv:

• baza de impozitare;
• cota de TVA;
• valoarea TVA;
• totalul facturat;
• moneda în care sunt exprimate sumele;
• valoarea TVA exprimată în lei, atunci când este colectată sau regularizată.

Codul fiscal permite exprimarea sumelor de pe factură în orice monedă, însă valoarea TVA colectate sau de regularizat trebuie exprimată în lei.

Este recomandabil ca factura să indice clar și modul în care a fost determinată valoarea în lei, astfel încât documentul să fie ușor de verificat și corelat cu evidența contabilă și fiscală.

Este obligatoriu ca întreaga factură să fie și în lei?

Nu. Regula nu este că toate sumele de pe o factură în euro trebuie să fie dublate obligatoriu în lei.

Obligația expresă din art. 319 alin. (23) privește valoarea TVA colectate sau de regularizat, care trebuie exprimată și în lei. Celelalte valori pot fi prezentate în funcție de structura facturii, natura operațiunii și cerințele contractuale.

O prezentare clară poate arăta, de exemplu:

• Valoare fără TVA: 1.000 EUR
• TVA 21%: 210 EUR
• TVA în lei: 1.050 lei
• Total: 1.210 EUR

Echivalentul în lei al altor valori poate fi afișat suplimentar dacă este util pentru evidență, raportare sau informarea clientului.

Factura în euro și RO e-Factura

În cazul facturilor transmise prin sistemul RO e-Factura trebuie respectate cerințele tehnice și fiscale aplicabile formatului electronic.

În structura e-Factura sunt prevăzute informații privind moneda facturii, iar ANAF pune la dispoziție inclusiv instrumente pentru completarea și verificarea informațiilor aferente facturii electronice.

Nu este însă recomandat să se afirme în mod generic că orice lipsă a unui câmp privind cursul sau data cursului va produce automat o eroare de validare. Obligatorietatea anumitor câmpuri poate depinde de structura și situația concretă a facturii.

De aceea, pentru RO e-Factura este important să fie utilizat un program de facturare online actualizat, conform specificațiilor tehnice în vigoare, și să fie verificate mesajele de validare returnate de sistem.

Pentru mai multe detalii citește: Facturile în euro sau altă valută: cum se transmit în SPV.

Factura în euro către o persoană fizică din România

Și în relația cu o persoană fizică poate exista un preț stabilit în euro.

Atunci când clientul este consumator, trebuie respectate însă și regulile privind protecția consumatorilor și informarea acestora cu privire la preț.

Consumatorul trebuie să poată identifica în mod clar suma pe care trebuie să o achite și condițiile în care aceasta este determinată.

Prin urmare, faptul că prețul este exprimat în euro nu înlătură obligațiile privind informarea consumatorului și prezentarea clară a prețului final.

Înainte de utilizarea unei astfel de formule comerciale trebuie analizate atât regulile fiscale, cât și cele privind protecția consumatorilor.

Factură în euro către o firmă din Uniunea Europeană

Situația este diferită atunci când factura este emisă către o companie dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene.

În acest caz trebuie analizate, printre altele:

• tipul bunului sau serviciului furnizat;
• statutul TVA al clientului;
• codurile de TVA ale partenerilor;
• locul livrării sau prestării;
• dacă se aplică taxarea inversă;
• obligațiile declarative aferente.

Moneda facturii poate fi euro, ceea ce este foarte uzual în relațiile comerciale intracomunitare.

Este important însă să nu se confunde moneda facturii cu tratamentul TVA. O factură emisă în euro nu înseamnă automat că se aplică taxarea inversă și nici că operațiunea este scutită de TVA.

Tratamentul fiscal trebuie stabilit în funcție de operațiunea concretă.

Factura în euro către un client din afara UE

Și în cazul partenerilor din afara Uniunii Europene facturarea în euro este posibilă și frecvent utilizată.

Înainte de emiterea facturii trebuie stabilit tratamentul fiscal al operațiunii.

În cazul exporturilor de bunuri sau al anumitor servicii prestate către clienți din afara României, regulile privind TVA pot fi diferite de cele aplicabile unei vânzări interne.

De aceea, este recomandat ca tratamentul TVA să fie stabilit înainte de emiterea facturii, nu după transmiterea acesteia către client.

Cum se încasează o factură în euro?

Modalitatea de plată trebuie analizată separat de moneda în care este exprimată factura.

În relația dintre un rezident român și un nerezident, operațiunile valutare curente și de capital se pot efectua, în principiu, în valută sau în lei.

În schimb, pentru vânzările de bunuri și prestările de servicii între doi rezidenți români, plățile și încasările se realizează, ca regulă, în lei, cu excepțiile prevăzute de Regulamentul BNR nr. 4/2005.

Pentru evidența contabilă și fiscală este util să fie urmărite distinct:

1. valoarea facturată;
2. cursul utilizat pentru determinarea bazei de impozitare și a TVA;
3. data încasării;
4. suma efectiv încasată;
5. eventualele diferențe de curs valutar.

Cursul utilizat pentru determinarea TVA și cursul efectiv la care banca schimbă valuta nu sunt neapărat același lucru.

Factura în euro într-un program de facturare online

Dacă emiți frecvent facturi în valută, este util să folosești un program de facturare care permite:

• selectarea monedei EUR;
• gestionarea cursului de schimb relevant pentru operațiune;
• calcularea TVA;
• afișarea valorii TVA în lei;
• evidențierea codurilor fiscale;
• generarea facturilor în format compatibil cu RO e-Factura;
• păstrarea istoricului documentelor emise.

Un program bine configurat poate reduce riscul de a introduce manual un curs greșit, de a omite valoarea TVA în lei sau de a utiliza un format electronic necorespunzător.

Este însă important ca programul să fie actualizat în funcție de legislația fiscală și de specificațiile tehnice RO e-Factura în vigoare.

Greșeli frecvente când emiți o factură în euro

1. Confundarea monedei facturii cu moneda plății

O factură poate fi exprimată în euro fără ca acest lucru să însemne automat că plata poate fi făcută în euro.

În special între doi rezidenți români, trebuie verificată regula din Regulamentul BNR nr. 4/2005 și eventualele excepții aplicabile.

2. Utilizarea unui curs valutar fără verificarea regulii aplicabile

Pentru determinarea bazei de impozitare a TVA nu trebuie ales arbitrar un curs.

Art. 290 din Codul fiscal stabilește cursurile care pot fi utilizate și momentul la care acestea trebuie raportate. În funcție de situație, poate fi relevant cursul BNR, BCE sau cursul băncii prin care se efectuează decontarea, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

3. Omiterea echivalentului în lei al TVA

Pentru o factură în valută, valoarea TVA colectate sau de regularizat trebuie exprimată și în lei.

Aceasta este o cerință fiscală expresă, nu doar o recomandare de prezentare.

4. Aplicarea automată a taxării inverse

Taxarea inversă nu se aplică doar pentru că factura este emisă în euro.

Tratamentul TVA depinde de natura și locul operațiunii, precum și de statutul fiscal al părților.

5. Confundarea cursului fiscal cu cursul efectiv al băncii

Cursul utilizat pentru determinarea TVA poate fi diferit de cursul la care banca efectuează ulterior schimbul valutar.

Diferența dintre valoarea contabilă a creanței și suma efectiv încasată poate genera diferențe de curs valutar, care trebuie înregistrate corespunzător în contabilitate.

6. Ignorarea cerințelor RO e-Factura

O factură emisă în euro trebuie să fie generată și transmisă în conformitate cu cerințele aplicabile sistemului RO e-Factura, atunci când această obligație există.

Este important ca programul utilizat pentru facturare să fie actualizat și să respecte structura electronică în vigoare.

Factură în euro în România: ce trebuie să reții

Da, poți emite o factură în euro în România.

Totuși, trebuie să separi trei aspecte diferite:

1. Moneda facturii
Prețul și sumele facturate pot fi exprimate în euro.

2. Moneda plății
În cazul operațiunilor între rezidenți români, plata pentru bunuri și servicii se face, ca regulă, în lei, cu excepțiile prevăzute de Regulamentul BNR nr. 4/2005. În relația cu nerezidenții, regulile sunt diferite.

3. Conversia fiscală în lei
Pentru TVA, atunci când baza de impozitare este exprimată în valută, se aplică regulile privind cursul de schimb prevăzute de art. 290 din Codul fiscal.

Înainte de emiterea unei facturi în euro, verifică:

• dacă operațiunea este internă, intracomunitară sau internațională;
• dacă furnizorul și clientul sunt sau nu înregistrați în scopuri de TVA;
• tratamentul TVA;
• moneda în care poate fi efectuată legal plata;
• cursul de schimb relevant pentru determinarea TVA;
• exprimarea în lei a TVA colectate sau de regularizat;
• eventualele diferențe de curs valutar;
• cerințele privind RO e-Factura, dacă acestea sunt aplicabile.

Pentru firmele care facturează frecvent în euro, un sistem de facturare actualizat poate simplifica gestionarea valutei, a TVA și a documentelor electronice.

Notă: Regulile fiscale și tehnice se pot modifica, iar tratamentul unei facturi în euro depinde de circumstanțele concrete ale tranzacției. Pentru situații speciale sau cu implicații fiscale importante, verifică legislația în vigoare, în special Codul fiscal, art. 290 și 319, precum și Regulamentul BNR nr. 4/2005, și solicită, dacă este necesar, opinia unui contabil sau consultant fiscal.